Dacă există cu adevărat ceva ce nu vom uită de-a lungul vieții, acel ceva îl va reprezenta, cu siguranță, jocul copilăriei !
Jocul reprezintă un ansamblu de acțiuni și operațiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală,tehnică,morală,fizică a copilului. Rolul și locul jocului în sistemul mijloacelor educative este recunoscut de majoritatea pedagogilor lumii.
Jocul didactic reprezintă formă de trecere de la joc la învățătură și este o activitate care se deosebește prin structura specifică de celelalte activități cu conținut asemănător. Prin introducerea și folosirea jocului didactic ca mijloc de bază în dezvoltarea vorbirii,se realizează una din cele mai importante cerințe ale educației școlare ,aceea de a îi învața pe copii foarte multe lucruri, însă nu prin metode școlare ci sub formă de joc. Fiind un joc a cărei acțiune este construită în scopuri didactice se ține seama de linia generală a evoluției copiilor în joc și se complică cerințele ,complexitatea problemelor didactice , regulile.
Jocul are o largă contribuție mai cu seamă în stimularea și dezvoltarea tuturor proceselor psihice,cea mai mare parte a jocurilor didactice cuprinde importante exerciții senzoriale și de memorare,contribuind la dezvoltarea sensibilității,auditive și a auzului fonematic.
Astfel,jocul didactic este activitatea cea mai firească care corespunde cerințelor de dezvoltare ale copiilor,tendințelor de a fi în contact cu adulții și cu alți copii , de a percepe activ , de a înțelege și a oglindi lumea înconjurătoare,de a își exprima gândurile.
Acțiunea jocului didactic asupra comportamentului copiilor , asupra disciplinei ,asupra caracterului și voinței este permanentă,directă și de o intensitate mare,ceea ce mărește considerabil valoarea instructivă și educativă.
Ludicul va căpăta o importantă crescândă în viață omului. Preluând o parte mereu mai mare din povara activităților vitale , tehnologia va permite oamenilor să aibă din ce în ce ai mult timp liber pe care ludicul să îl transforme în libertatea de creație.
Practica dovedește că atât cronologic cât și educativ,legea dezvoltării copilului urmează calea de la joc la învățătură și muncă ,ponderea având-o una sau alta din activități, în funcție de specificul și particularitățile diverselor perioade ale vârstei umane. Trecerea de la o perioadă de dominație a unei activități la alta se realizează în mod treptat într-o perioadă destul de îndelungată de timp și care nu presupune excluderea uneia și înlocuirea bruscă cu alta ci dimpotrivă ,coexistă cele două forme de activitate printr-o îmbinare care înlesnește saltul de la o etapă la alta fără praguri,fără obstacole.
Așadar,jocul a reprezentat și încă reprezintă cel mai frecvent mod prin care copilul își dezvoltă încă de mic abilitățile ,își extinde cunostiințele,își îmbogățește imaginația ,devine creativ și se pregătește pentru a intra într-o altă etapă a vieții , ce presupune comunicarea și colaborarea cu cei din jur .
Bibliografie :
- Aurica I. Moale, Jocul didactic - primul pas spre școală, 2005
- Barbu H., Popescu E., Serban F., - "Activitati de joc si recreativ-distractive. Manual pentru scolile normale", Edit. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1993
"Omul este un om intreg numai atunci cand se joaca" (Fr. Schiller)
