Dificultăţi legate de debutul în activitatea didactică

În această postare doresc sa aduc în discuţie acele aspecte care pot influenţa  atat pozitiv cât şi negativ,  primii paşi în activitatea didactică, de profesor, indiferent de specializarea acestuia. 

 Debutul în orice profesie este deopotrivă dificil, stresant, dar şi stimulativ, oricât de pregătită profesional este noua persoană intrată în câmpul muncii. Condiţia de bază pentru angajarea în învăţământ este dată de absolvirea modulului pedagogic în perioada de formare , însă  acest lucru nu mai este de ajuns deoarece dificultăţile, complexitatea situaţiilor cu care se vor confrunta tinerii debutanţi nu sunt cunoscute complet, nici măcar din punct de vedere teoretic.

Nimic nu poate pregăti in prealabil tânărul profesor pentru această carieră, întrucât se ştie prea bine ca în această ecuaţie îşi va face loc si elevul, fiind cel mai puţin previzibil.

Orice schimbare de mediu stimulează tendinţa de a se adapta, de a se  acomoda şi accepta noile reguli, de a se supune unui proces de schimbare personală.  Dezvoltarea personală şi profesională porneşte de la autocunoaştere, formularea scopurilor  personale  cât şi în plan profesional . 

Analiza obiectivelor de învăţare şi elaborarea  planului de acţiune, estimarea corectă a resurselor şi efortului sunt condiţii esenţiale de reuşită în  dezvoltarea personală şi a unei cariere profesionale. Pe măsură ce o persoană evoluează într-o  carieră îşi va dezvolta un cadru de referinţă, care va implica: talentele, abilităţile, domeniile de  competenţă, principalele obiective, motivaţii, necesităţi, dorinţe, valori, criterii. 

Este de la sine înţeles ca există anumiţi factori ce vor influenţa  adaptarea acetuia în noul mediu, dar şi la noul rol, factori  stresanţi ce vor proveni din mediul extern, realizând şi ducând la suprasolcitarea tânarului în perioada sa de acomodare.

Enăchescu, analizează  şi ierarhizează acei factori de ordin biologic, psiho-social, profesional, şcolar, familial, ca  etape ale adaptării la noul rol:

• Surmenajul cu scăderea atenţiei, a interesului pentru muncă, urmat de fenomene de decompensare – randament scăzut, dezinteres, etc.;
•  Oboseala, ca urmare a suprasolicitării, cu manifestarea unei stări de indispoziţie, epuizare fizică şi nervoasă, deficit de atenţie şi frecvente erori;
•  Epuizarea nervoasă cu manifestări de nelinişte, iritabilitate, astenie fizică şi intelectuală, cefalee, ameţeli, cu forma cronicizată denumită „nevroza de supasolicitare”.
• Atunci când vorbim de probleme de adaptare şi situaţii care generează stres la locul de muncă, schimbări recente în modul de viaţă al indivizilor generează stresul situaţional, denumit şi stres cultural.

Aşadar, randamentul, eficienţa personală sunt factori care influenţează direct stima de sine şi funcţionarea persoanei.

Problemele cel mai des evidenţiate de cadrele didactice debutante, subliniate de M Craşovan (2005) sunt legate de:comunicarea cu elevii,rezolvarea situaţiilor conflictuale între elevi, relaţiile cadru didactic – elevi – părinţi, situaţii tensionate cu colegii sau superiorii,modalităţile de evaluare.

Ce ţin de individ:

• lipsa experienţei în domeniul profesional;
• neîncredere în forţele proprii;
• cunoştinţe practice insuficiente, iar teoretice ineficiente în practică;
• neîmpliniri legate de nevoile, aspiraţiile, aşteptările personale;

Putem aduce în discuţie caracteriticile surprinse de I.Radu şi M. Ionescu (1987) :

• dificultăţi de a găsi un limbaj accesibil elevilor, conforme cu posibilităţile lor de înţelegere;
• necunoaşterea psihologiei şcolarului şi dificultatea relaţionării profesor-elev;
• erori în apreciere şi notarea performanţelor elevilor;
• organizarea şi realizarea cu dificultate a lecţiilor practice;
• lipsa experienţei în munca de diriginte;
• nestăpânirea elevilor cu dificutăţi de învăţare ori tulburări de comportament.

Transformările pe care le manifestă cadrul didactic debutant în primii doi ani de activitate didactică au o relevanţă majoră pentru viitoarea carieră didactică. Condiţiile de apreciere ale  muncii depuse, interiorizarea rolurilor şi asumarea responsabilităţilor, motivează tânărul pentru  continuitate în activitatea didactică, îi facilitează adaptarea la mediul profesional, social pe care îl  descrie unitatea şcolară.

Însă şi un management adecvat al stresului, caracterizat prin gestionarea emoţiilor, dar şi a reacţiilor generatoare de stres,facilitarea şi automat anticiparea unor posibile strategii de înfruntare a situaţiilor dificile, dezvoltarea şi consolidarea stimei de sine,dobândirea unor abilităţi, metode şi tehnici de luare a deciziiilor optime şi de rezolvare a problemelor,  dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, cât şi gestionarea unor relaţii de parteneriat profesional cu persoane competente ce pot oferi sprijin, pot ajuta tânărul debutant în a face mai uşor faţă provocărilor primelor luni.

Bibliografie
 CRAŞOVAN, MARIANA, [2004], Mentorul-modalitate de integrare profesională a cadrului didactic debutant, în Revista de Ştiinţe ale Educaţiei, anul IV, nr.1(10) Timişoara: Universitatea de Vest.
CRAŞOVAN MARIANA, [2005], Mentoratul on-line la distanta – avantaje si limite  în Revista de Informatica Sociala, an II, nr. 4

DUMITRU, ION A., [2001], Meseria de profesor şi exigenţele exercitării ei, în Revista de Ştiinţe ale educaţiei, anul III, ne.2(5), Timişoara: Universitatea de Vest 

 IUCU, ROMIŢĂ, [2000], Managemetul şi gestiunea clasei de elevi, Iaşi: Polirom

JOIŢA, ELENA, [2000], Management educaţional, Iaşi: Polirom.